Prima atestare documentară a localității Filiași o întâlnim într-un hrisov din 22 martie 1570, emis de către domnitorul țării Românești, Alexandru Mircea, prin care frații Oprea și Stanciu cumpără jumătate din moșia Filiași de la jupânița Caplea din Vâlcănești.
În secolul al XVII–lea, proprietarul moșiei, Dumitru (sau Dimitrie) Filișanu, fiul lui Stanciu, este unul dintre boierii de seamă ai țării Românești, care face parte din Sfatul domnesc. Dumitru Filișanu a fost căsătorit cu Ilinca, fiica paharnicului Radu din Cernaia, căreia i-a dăruit șase copii, pe care îi găsim în diverse documente din secolul al XVII–lea, atestați astfel: Barbu de la Rogova, Vasile, călugăr la Tismana, Mihai Spătar, Preda Sluger, Matei și Ilinca, măritată cu Preda Brătășanu.
În secolul al XIX-lea îl întâlnim pe Dumitru Filișanu (1808 – 1883), pe care îl găsim și ca Dimitrie sau Tache, implicat politic: a deținut dregătoriile de serdar, paharnic și mare agă, până în 1850, a fost prefect al județului Dolj în 1848 și deputat al județului Mehedinți în 1859. El se va căsători cu Smaranda Filipescu șțși va avea un băiat. Dumitru, fiul celor doi, va muri în 1865, după cum atestă inscripția din capela familiei aflată în localitatea Filiași.
Familia Filișanu a lăsat o profundă amprentă culturală în viața localității de la care și-a luat numele. Biserica veche din oraș, ridicată în secolul al XVII-lea, cele două școli, din care o școală pentru fete, fondată in 1840, spitalul comunei, pentru întreținerea căruia familia Filișanu donează prin testament veniturile moșiei către administrației județului.
Școlile construite de familia Filișanu apar menționate în monografia sanitară „Sănătatea în Dolj” scrisă de medicul Ch. H. Laugier în anul 1910.
Cinci ani mai târziu, în „Expunerea situațiunei județului Doljiu”, prefectul de atunci al județului, domnul Constantin Popp, menționează despre comuna Filiași că „este înzestrată cu o bibliotecă”, care funcționa probabil pentru școlari.
Anul 1935 este anul în care, odată cu deschiderea noului local de școală, învățătorul Nicolae Mitea are inițiativa înființării Bibliotecii pentru Popor „Anton Pann”. Procesele verbale întocmite de către inspectorii școlari ai vremii conțin informații deosebite despre funcționarea si dezvoltarea bibliotecii.
Astfel, în data de 21 noiembrie 1935, se consemnează următorul fapt: „… Cercetând registrul de ședințe al Bibliotecii pentru popor „Anton Pann” care funcționează în această școală am constatat că în acest an s-au ținut cincisprezece șezători literare pentru săteni și tineret…”, în procesul verbal datat 8 februarie 1937 apare prima informație referitoare la fondul de carte pe care-l deținea biblioteca, în el consemnându-se „are un fond de carte de 2000 de volume”.
Cărțile rămase în bibliotecă de la acea vreme relevă faptul ca învățătorul Nicolae Mitea și-a folosit și fondul personal de carte pentru dotarea bibliotecii publice și fonduri ale fostei biblioteci. În procesul verbal datat iunie 1937 apar date privitoare la participarea cadrelor didactice la activitatea bibliotecii și activitatea culturală în general.
La caracterizările făcute învățătorilor, printre altele se spunea „…ia parte la conducerea bibliotecii și la dezvoltarea muzeului etnografic, unicul din regiune”.
Permanența și activitatea bună a bibliotecii a fost consemnată atât în presa timpului, așa cum relatează ziarul „Universul” în 1938 despre desfășurarea unei șezători literare la Filiași, cea de-a șaptesprezecea din anul respectiv, organizată de către Biblioteca pentru popor „Anton Pann”, cât și în procesele verbale pentru control și inspecții al școlii.
Procesul verbal întocmit de subinspectorul școlar al. Bănică, în data de 18 iulie 1939 precizează: „…în afară de inventarul general, această școală mai posedă un inventar în care sunt ținute cărțile bibliotecii populare „Anton Pann”, care numără un număr de 2250 volume și un alt registru al cărților aflate în biblioteca școalei, cu un număr de 388 volume. Am văzut și vizat și registrul cărților împrumutate. Dosarul procurării cărților este foarte bine întocmit, unicul pe plasă și poate fi dat exemplu…”.
Înregistrările contabile ale comunei Filiași menționează fondurile alocate Bibliotecii „Anton Pann” în perioada 1941 – 1946 pentru creșterea fondului de carte și abonarea la periodicele vremii, dovedind continuitatea bibliotecii chiar și în anii grei ai războiului.
Reorganizarea administrativ-teritorială din 1952 transformă biblioteca în bibliotecă raională, având sediul în două încăperi ale Căminului Cultural construit atunci.
În acest provizorat funcționează până în anul 1956 când este mutată într-un local nou ce avea drept destinație inițială organizarea de expoziții agricole, local compus dintr-o singură încăpere 20×6 m. După numai patru ani, biblioteca este mutată din nou , de data aceasta într-o casă naționalizată, unde funcționează până în 1968, când ridicarea localității la gradul de oraș transformă și biblioteca în bibliotecă orășenească.
Abia în anul 1984, biblioteca este mutată în sediul vechii școli, locul în care a luat ființă și în care funcționează și astăzi.
Încă din 1968, biblioteca a început prelucrarea colecțiilor după normele biblioteconomice, personalul bibliotecii realizând catalogul alfabetic și cel sistematic al fondului de documente.
Dezvoltarea economică a orașului a condus la o creștere demografică și la o diversificare fără precedent a categoriilor socio-profesionale. Seriozitatea și profesionalismul bibliotecarilor din acea vreme poate fi demonstrată prin felul în care au reușit să dezvolte fondul de carte, să îl diversifice și nu au neglijat nici activitățile de animație culturală.
Au început să organizeze expoziții de carte, concursuri cu public, concursuri pe meserii devenind un centru cultural principal pentru cetățenii orașului, fiind premiați la concursul „Cântarea României”. Biblioteca devine gazda unor evenimente la care participă invitați precum Grigore Vieru sau Adrian Păunescu.
Anul 2002 este anul în care, prin sponsorizarea obținută din partea prof. univ. dr. Irinel Popescu , se achiziționează primele calculatoare și programul de înregistrare documente TinLib.
A fost doar începutul unui proces care a continuat firesc cu participarea în cadrul programului Biblionet, în 2010, program prin care biblioteca a primit 6 calculatoare, scanner, imprimantă și videoproiector.
Au urmat proiecte desfășurate în parteneriat cu instituții din țară și din străinătate precum Fundația IREX, Clubul Rotary International, organizația Children Aid and Development (Los Angeles), Centrul Mortenson (S.U.A.), Peace Corps (S.U.A.) prin care fondul de documente a fost îmbogățit cu documente în limbile engleză și franceză, iar numărul echipamentelor a crescut.
Au fost înființate servicii noi și chiar o secție dedicată adolescenților care frecventează școlile din localitate.
Anul 2015 este anul în care biblioteca a sărbătorit, în prezența unor invitați de seamă, 80 de ani de existență. într-o clădire veche și modernă în același timp, printre rafturile cu cărți și calculatoarele de ultimă generație, își desfășoară activitatea un colectiv de oameni sârguincioși și conștienți de importanța, frumusețea și provocările meseriei de bibliotecar.
